De unul singur mă învârt în cercuri căutând o față nouă printre sute de oglinzi. Mă privesc atâtea variante diforme ale mele, imitându-mi caraghios fiecare mișcare, vreau altceva, vreau să scap din cercul vicios al labirintului de oglinzi, al tuturor diformităților mele înșirate înaintea mea precum un muzeu morbid al celor mai urâte manifestări. Adânci, nedescoperite, așteptând să iasă la suprafață, egoiste, egocentrice, nepăsătoare, intolerante, nerăbdătoare, cârcotașe, sarcastice, acide, îmi vine să râd observându-le trăsăturile ridicole, iar ele râd cu mine. Oglinzile vibrează într-un râs frenetic, diabolic, abuzează de momentul meu de inconștiență pentru a-mi perpetua infatuarea într-o rafală sinistră de reverberații înfricoșătoare.