Se aplecă asupra ei și îi șopti câteva cuvinte în ureche. Buzele ei se arcuiră atât de subtil încât o respirație mai puternică le-ar fi putut deranja oricând armonia nocturnă. Nici nu deschise ochi, nici nu zise nimic, doar amorți cu acel zâmbet ca un cocon mustind de fericire. Se întoarse și el pe partea cealaltă și închise ochii, nu înainte de a-și mai verifica odată telefonul mobil așa cum făcea în fiecare seară.
Tag: <span>iluzie</span>
Stăteam pe marginea hăului, pe vârful stâncii celei mai înalte. Vântul își făcea loc printre flancurile maiestuoase ale râului, șuierând precum fantomele trecutului, urcând până la mine, brăzdându-mi fruntea și părul cu o atingere mormântală. Firele de iarbă se zbăteau nervoase la picioarele mele, parcă voind să se desprindă și să se ridice la cer pe aripile de strigoi ale vântului.
Stăm neclintiți, spânzurați asupra unei mese râncede plutind pe un nor de gânduri negre. Cu mâna tremurândă și ochii umeziți ridicăm paharul, mărturie tăcută a miilor de buze ce i-au sărutat marginea prăfuită și au sorbit din licoarea uitării. Urmând exemplul celor din-ainte sorbim o gură timidă și înghițim aproape în sec simțind cum aburul spirtos ne inundă gâtul, nările, gândurile și ființa.