Tag: <span>dragoste</span>

Seara se lasă pe nesimțite. Mă găsesc umblând din nou pe străzi atât de bătătorite de mii de tălpi grăbite și totuși atât de pustii sub calmul întunericului. Privesc în jurul meu la luminile palide ale stâlpilor de ilminare, înlemniți într-o calmă stare de veghe. Câte un biciclist se perindă pe lângă mine, câte o bătrânică grăbită să ajungă la căldura casei după o zi de admirat priveliștea atât de monotonă și totuși atât de împăciuitoare a parcului preferat. Mă uit în dreapta mea și te zăresc. Lângă mine ești tu și mergem agale, cu pași rari, privim în jur, ne privim unul pe celălalt.

Pasager

Ce se poate compara cu acea seară în care privirile noastre se întâlnesc pentru prima oară și un subtil zâmbet ni se prefigurează pe față? Acea seară în care în întunericul nopții suntem doar noi doi și nimeni altcineva, prinși într-o îmbrățișare între zenit și nadir. La granița dintre clipă și eternitate suntem sclavii aceleiași pasiuni care ne mână unul către celălalt.

Groapa imundă

Ce înseamnă dintr-o dată să pierzi tot ceea în ce ai crezut? Ce înseamnă ca printr-un simplu cuvânt, un simplu gest, o singură zvâcnire de nebunie să pui capăt unui capitol al vieții tale? Amânăm atât de mult momentul, sperând că nu va depinde de noi și totuși mereu rămânem singuri în fața aceleiași fatidice răscruci…

Groapa imundă

Privim pe geam cu o discretă ceașcă de cafea în mâna dreaptă și cu o mină visătoare la pustiul dezolant ce se întinde în fața noastră. Din sticla aburindă se înfățișează o reflecție fadă ce ne privește, la fel de visătoare. Și prin ochii fantomaticei arătări ne vedem pe noi și suntem purtați pe aripi de poveste către o altă lume.

Groapa imundă

Dragostea este un sentiment ce pare să’și fi pierdut însemnătatea în materialismul cotidian ce domină viețile noastre în aceste vremuri moderne. Sau poate nu este asa… Poate ea încă există puternică în sufletele unora. Indiferent dacă în societatea și cultura modernă dragostea mai are parte de aceeași putere și acelasi patos al vremurilor eminesciene sau shakespeariene care au ridicat’o la nivel de ideal suprem al vieții umane, de melodia cadențată a vremurilor minulesciene, prinsă într’un cântec de vioară, sau de sumbritatea vremurilor bacoviene în care ea era inchisa într’un birou întunecat, sufocată de ghearele depresiei, aceasta rămâne în continuare un motor al existenței noastre.

Groapa imundă