Un glas mă cheamă în acest al 12-lea ceas, sub taina nopții feerice să mă despoi iar de tot ceea pretind a fi și a îmi dezvălui adevăratul Eu, acest om, acest amalgam multipolar de simțiri, trăiri, atașamente, bucurii, regrete, lacrimi și râsete. Dincolo de măștile mele zilnice, de omul plin de energie, mereu vesel și optimist, simt că sunt acest om care a învățat atât de multe și totuși nu a renunțat niciun moment la impulsul de a visa, de a se lăsa pradă viiturilor naturale pe care le numim destin, nu am lăsat niciodată în urmă dorința de a încerca, de a da o șansă oricui.