Numele regăsirii

Se aplecă asupra ei și îi șopti câteva cuvinte în ureche. Buzele ei se arcuiră atât de subtil încât o respirație mai puternică le-ar fi putut deranja oricând armonia nocturnă. Nici nu deschise ochi, nici nu zise nimic, doar amorți cu acel zâmbet ca un cocon mustind de fericire. Se întoarse și el pe partea cealaltă și închise ochii, nu înainte de a-și mai verifica odată telefonul mobil așa cum făcea în fiecare seară.

Alarma sună devreme azi dimineață aceeași melodie pe care o știa de ani de zile. Se dezmetici încet, se întoarse pe partea cealaltă și dădu să o ia în brațe, dar întâlni doar cearșaful. Pe perna de lângă el se observa o urmă abia vizibilă, o prezență lâncezind parcă special pentru a-i da fiori. Fusese doar un vis. Îmbrățișările și săruturile, sânii ei arcuiți și fermi sub atingerea lui, chiar și șoaptele pe care i le rostise înainte de culcare. Care culcare? Se pare că singurul adormit acolo era doar el. Se ridică în capul oaselor și se îndreptă spre baie.

Încă îi mai simțea mirosul plutind în jurul lui, o aură fragrantă. Respira adânc și lent parcă încercând să soarbă toată aroma visului și să o expire în realitate. Voia ca dintr-un miros să o materializeze acolo, în fața lui să o simtă din nou. Fusese totul atât de intens, de real, fiecare broboană de transpirație care se prelingea gâdilându-i coapsele înfierbântate de prezența ei o resimțise, fiecare geamăt reverbera prin cavernele cearșafului și dincolo de ele ca o undă de șoc sfărâmând universuri sub forța orgasmică a unei legături incontestabile.

Se spălă pe față privindu-se de mai multe ori în oglindă. Nu părea schimbat, deși era aproape convins că ar fi trebuit să îi rămână vreun semn pe gât. Dar acolo se aliniau doar cutele cearșafului care își lăsaseră impresia asupra feței sale adormite. Cine era fata asta? De ce era în visul lui? Cum reușea să îl facă să se simtă așa de fiecare dată? Sunt întrebări pe care nu le-ar putea desluși niciodată. Nici n-ar ști cum. Ea nu vorbește niciodată, dar pare fericită de fiecare dată lângă el așa că lui îi este de ajuns. Nici nu ar vrea mai mult de la ea. Ce ar putea să vrea? Este doar o închipuire, iar el este fericit cu ceea ce au ei.

Ziua se scurse la fel ca oricare alta. Își bău cana cu lapte cald pe care și-o preparase la cuptorul cu microunde și fumă o țigară înainte să plece de acasă și să mai fumeze încă trei în drum spre serviciu. Până seara parcă uitase complet de Ea, se refugie în localul lui preferat și bău o bere rece contemplând pozele și tablourile atârnate de pereții de la subsol.

Ea stătea și citea la o masă lângă el. Își luase, ca și alte dăți, inima în dinți și se dusese să vorbească cu ea, iar timpul trecu pe nesimțite. Plecară împreună vorbin și râzând în continuare de parcă ar fi așteptat o viață întreagă să vorbească unul cu altul. Se plimbară pe la umbra copacilor și a clădirilor vechi până ajunseră la el. Nu știa dacă este bine să o invite înăuntru, dar o făcu oricum, iar pe ea nu părea să o deranjeze. Se mișcau repede către un deznodământ atât de cunoscut, doar încă o seară ca multe altele.

***

Se aplecă asupra ei și îi șopti câteva cuvinte. Buzele ei se arcuiră într-un zâmbet larg și gemu un geamăt adormit de satisfacție. Ochii închiși priveau probabil undeva dincolo de pleoapele pe care se proiectau visele dulci ale somnului liniștit. Își verifică telefonul mobil și se întoarse pe partea cealaltă, așa cum făcea în fiecare seară.

Alarma sună devreme din nou. Se dezmetici încet, se întoarse pe partea cealaltă și o luă în brațe. Îi simți pieptul pulsând ritmic și ușor cu respirația, mirosul atât de cunoscut, cel din vis, o sărută pe gât. Ea se trezi încet și se întoarse spre el, îl sărută pe vârful buzelor, stăruind un pic și sorbindu-i aroma. Cum de ești încă aici? ar fi vrut să o întrebe, dar nu avea cuvinte. Știa că de obicei nălucile sale se năruie dimineață și, totuși, ea era aici, în carne și oase.

Mai ții minte ce mi-ai rostit azi-noapte, înainte de culcare? întrebă ea foarte calm, probabil ghicindu-i gândurile. Bineînțeles că ținea minte, același lucru îl șoptea în fiecare seară fiecărei năluci. Încuviință, nerăbdător să aibă revelația visului devenit realitate. M-ai căutat în fețe frumoase și iluzii pe care nu ai știut să le numești, să le dai formă și viață. Așa era. A căutat-o doar pe ea fără a ști exact ceea ce caută, nimic decât un nume. Nălucile s-au risipit în amintire, dar ea a rămas. Acum sunt aici. Să îți pregătesc o cană cu lapte, dragule?

Be First to Comment

Leave a Reply