Drumul oaselor

Pe peretele rece scrâșnește asurzitor zgomotul oaselor rupte zgâriind în piatră, scrijelind în agonie numele meu, numele tău, numele ei, numele lui, numele noastre ca un obituar al trecutului. Humerusuri descărnate, scapule înjumătățite, vestigii reci, împrăștiate ale unor umere pe care am plâns zac în țărâna rece. Trosnitul proaspăt al ilionului călcat în picioare, al pubisului separat de corp și craniile ce rânjesc perfid privindu-mă prin orbite golite de simțire cum pășesc timid prin osuarul a ceea ce am pierdut.

Ați fost și nu mai sunteți, v-ați retras gârboviți la cimitirul amintirilor unde ați murit, unii cu onoare și resemnarii, unii în chinuri și agonie zgâriind pereții cu unghii tocite încercând să sfidați gheara morții. Dar v-am trimis acolo, eu cu mâna mea am dat sentința, am întors degetul către țărână și v-am ordonat a vă întoarce de unde ați venit. Om și animal și floare, țărână, din țărână, oasele și le dăruiesc din nou pământului.

Din cimitirul amintirilor m-am ridicat, am vrut să văd dacă este totul acolo. Am urlat să simt reverberația trecutului prin hăul dezolant al morții. Și vreau să merg mai departe. Metacarpienele înnegrite se freacă de coastele ciobite, scheletul unei inundații de emoție, glasul surd al pământului care mă cheamă să văd iarba verde din partea cealaltă.

Stau drept la granița unde trecutul se îmbrățișează cu viitorul, privesc încă odată spre femururile rupte și craniile rânjind perfid sub ceruri de cenușă, spre unghii roase scrijelind în piatră numele meu, numele tău, numele lui, numele ei, numele nostru. Întorc capul, mă dezic, simt din ce în ce mai departe scârțâitul amețitor și clinchetul scheleților dansând în amintire.

Trag aer în piept către o nouă zi, acolo unde soarele mă așteaptă, acolo unde orizonturile noi nu sunt îngreunate de plumbul suferinței, unde amintirile sunt ascunse în cimitirul lor, în valea unde oasele scrâșnesc și dinții putrezesc. Le voi mai vizita din când în când să mai aud odată ecoul surd al privighetorii ce-a cântat odată, al trilului ce a izbit în vremuri imemoriale tavanul timpanului reverberând prin ciocane, nicovale și scărițe. Ecoul surd al cântecului transformat în scârțâit debilitant.

Be First to Comment

Leave a Reply