Noapte blândă

Noapte blândă cu stele strălucind timid din vârf de pensulă pastelată se așterne peste natura mută, peste blocuri adormite și asfalturi încinse. Noapte blândă cu nori albaștri răsfirați ascunși în penumbra întunericului senin, printre luminițele astrale, mistice, magice și intangibile. Noapte blândă cu amintirea păsărelelor ce cântau de dimineață. Noapte blândă pictată pe un șevalet magnific din sufletul pictorului melancolic. Noapte blândă cu lună plină, aurie, magnet al gândurilor târzii și sfetnic calm al sufletelor pierdute.

Noapte blândă spune-mi unde mi s-au dus amintirile, spune-mi unde au plecat fețele zâmbitoare ale zilelor ce au fost, zi-mi, noapte blândă, unde să mă duc de aici. Ascunde-mă în adăpostul negurei necunoscute și lasă-mă să poposesc în sanctuarul tău. Singur eu, cu ale mele vise, lasă-mă să mai amân ziua de mâine, lasă-mă să iau o pauză. Lasă-mă să îmi pictez destinul, să îmi găsesc drumul, lasă-mi timp să îmi aleg culorile, să îmi găsesc identitatea. Lasă-mă să fiu artistul propriei mele vieți.

Be First to Comment

Leave a Reply