The Best Day

Ce se poate compara cu acea seară în care privirile noastre se întâlnesc pentru prima oară și un subtil zâmbet ni se prefigurează pe față? Acea seară în care în întunericul nopții suntem doar noi doi și nimeni altcineva, prinși într-o îmbrățișare între zenit și nadir. La granița dintre clipă și eternitate suntem sclavii aceleiași pasiuni care ne mână unul către celălalt.

Doar o simplă strângere de mână și nimic nu mai contează decât că sunt alături de tine, că ne plimbăm alături în acest univers feeric pe care singuri ni l-am clădit pentru a ne adăposti de privirile și prezența altora. Și ne cuprindem într-un prim sărut… Prin pleoapele închise nu simțim decât trupul celuilalt zvâcnind într-un dans pulsant al pasiunii. Bătăile inimii răsună în liniștea nopții, iar lumina a două stele împreunate străfulgeră întunericul.

Într-o frenetică îmbrățișare totul se pierde și totul e al nostru. Din brațele încleștate pe trupul celuilalt se nasc căldura si fiorul. Si fiecare atingere reverberează înzecit pe trupurile noastre și într-un tremur asurzit ne lăsăm iarăși pradă unul celuilalt. Și fiecare clipă pare o eternitate și ne dorim ca acel moment să nu se sfârșească niciodată. Ce se poate compara cu privirea ta? Cu ochii tăi întredeschiși privindu-mă fără cuvânt? Cu tăcerea care povestește mai mult decât o sumă de cuvinte?

Prinși între vis și realitate, suntem subjugați universului îmbrățișării noastre. Și de ar fi ca după această seară să nu te mai văd vreodată, aș păstra în amintire aceste clipe de neuitat… Aceste clipe în care nimic nu a contat mai mult decât privirea ta, buzele tale, trupul tău, sufletul tău, totul tău…

Be First to Comment

Leave a Reply