Realitate

Să ne întoarcem capul pentru un moment în altă parte. Oare ceea ce rămâne în spatele nostru se pierde în neființă? Oare dacă ne întoarcem privirea înapoi totul este așa cum era? Oare dacă atingi mâna cuiva ea este cu adevărat acolo? Sau doar asta ne dorim noi să simțim? Oare realitatea este absolută sau ne-o creem noi înșine?

Palpabilul din jurul nostru este probabil doar un produs al conștiinței noastre. Noi raportăm mediul la ceea ce cunoaștem despre el, dar poate există posibilitatea ca el să cuprindă și alte aspecte pe care noi, prin incapacitatea noastră de a le înțelegem nu le percepem. Creierul nostru este un mecanism complex de procesare a informațiilor culese prin simțuri și confruntarea acestora cu ceea ce cunoaștem.

Fiecare dintre noi are un anumit mod de a gândi, un anumit mod de a face legături între ceea ce se intamplă în jurul nostru și trăirile prin care ne raportăm la aceasta. Astfel, este posibil ca realitatea fiecăruia să difere de a omului de lângă el. Este posibil ca doi oameni uitându-se la același copac să îl perceapă în mod diferit, prin prisma propriei subiectivități. Este posibil ca doi oameni îndrăgostiți să stea sărutându-se pe malul lacului doar pentru că noi simțim lipsa afecțiunii, pentru că asta este ceea ce ne-am dori. Este posibil ca lumea așa cum o cunoaștem fiecare să fie un produs al propriilor nevoi, al propriilor preferințe, al propriilor idealuri.

Dacă prin creierul nostru suntem capabili să creem o lume născută din propriile simțiri, de ce nu reușim oare să evităm dezastrele, să ne scutim de necazuri și tristețe? Alegerile noastre oare alterează realitatea pe care noi ne-o creem? Este posibil oare ca universul nostru propriu să decadă in cauza propriei noastre incapacități de a menține un echilibru? Mai mult ca sigur natura noastră umană, predispusă la erori fatale ne împiedică în profilarea unei lumi perfecte cu care să ne înconjurăm și în care sa ne simțim păziți. Iar realitatea noastră ideală se destramă. Sau poate este din cauză că ea se intersectează cu alte universuri, ale altor indivizi care ne influențează cursul, care ne schimbă perspectiva. Poate că oamenii care au greșit în alegerile lor și care și-au ruinat echilibrul realității personale ne trag și pe noi după ei, ca într-o rețea de realități paralele, dar care se intersectează într-unul și același adevăr general.

Probabil că nu vom ști niciodată dacă ceea ce simțim că atingem este cu adevărat acolo sau daca este un produs al minții noastre. Sau dacă există într-adevăr un univers unic în care toți conviețuim ca niște picături de ploaie pierdute în infinit ori sunt doar miliarde de realități care au un punct comun. Creierul nostru este un instrument puternic, iar noi prin natura noastră suntem capabili de creație. Suntem cu toții niște demiurgi ai propriului univers de infinite posibilități… Sau poate suntem doar niște canari zbătându-ne într-o colivie strâmtă, însetați de puterea de a ne alege propriul destin.

Be First to Comment

Leave a Reply