Nu pot să nu mă opresc din când în când și să privesc înapoi la ce am fost și ce am ajuns. Nu pot să nu stau să mă gândesc de unde vreau să mă ridic și să merg înainte, sau să mă întreb dacă oare chiar am căzut și trebuie să mă ridic. Dar știu mereu că oricând pot să vin aici și să dau frâu liber gândurilor mele, pendulărilor mele, frustrărilor și supărărilor mele. Aici este locul unde eu sunt stăpânul propriilor trăiri, aici le pot da glas și le pot lăsa să povestească povestea lor pentru cine are răbdare să își răpească din puținul timp pentru a învăța din greșelile mele, pentru a se bucura alături de mine sau pentru a-mi da o palmă să mă trezesc din reveria idealistă în care mă las purtat uneori. Aici este locul meu de joacă, iar cuvintele sunt piesele ce se îmbină pentru a clădi fortăreața sufletului meu.