Anatomia unei idei Posts

o impresie şi-atât tu mi-ai lăsat pe buze fără măcar să te gândeşti a-ţi cere scuze. o impresie ţi-am implantat eu în simţire când abia începusem să vorbim de iubire.…

În versuri

nu te mai vedeam pe cerul nostru roş-aprins,
credeam că te-ai ascuns în bulgări de zăpadă
sau printre picurii de ploaie ce se tem să cadă,
în negrul zilei ce s-a stins.

În versuri

Puterea lui e adunată în grumazul lui și înaintea lui țâșnește groaza.
Iov 41:22

Sunt faţă în faţă cu el. S-a ridicat în toată maiestatea sa schimonosită pufăind şi încolăcindu-se în jurul a câteva vise sufocându-le. Mă priveşte adânc în ochi; îi simt focul în adâncul meu, simt cum sângele îmi clocoteşte, dar este prea târziu să mai dau înapoi. Mi-aş dori să am o sabie să i-o pot implanta în inima neagră şi să îl văd zvârcolindu-se în durere şi retrăgându-se muribund pe fundul mării negre ca de catran.

Gânduri de acum

Îmi lipisem capul de geamul rece și priveam peisajele care zburau prin fața ochilor mei precum mii de amintiri mărunte. Muzica șinelor îmi acompania drumul în note monotone: ţac-ţac, ţac-ţac. Vagonul era vechi și avea un miros mustind a metal, mucegai și transpirație. Scaunul din fața mea: gol și jerpelit cu tapițeria din piele falsă ruptă, lăsând la vedere o goliciune textilă apăsată de trecerea anilor.

Povestioare

Împinge-mă, am zis! Ezitarea ta e ezitarea mea, fiecare secundă în suspans, o şansă de a mă răzgândi. De ce îţi este teamă? Că mă voi răni sau că într-un final voi trăi? Cu cât aşteptăm mai mult, cu atât se adună teama de necunoscut.

Gânduri de acum

mestec o ţigară şi fumez un gând, gândesc o bere asupra mesei prea murdară şi ziua a apus nici nu mai ştiu de când. aştept din aburi de alcool şi…

În versuri

8

Copilul stătea în faţa porţilor tremurând. Privea nedumerit, temător şi îndurerat la cei ce îl priveau de pe partea cealaltă. Unii îl priveau cu ură, unii râdeau pe sub mustăţi, alţii îl compătimeau şi câţiva îi aruncau priviri calde. Era gol, imaculat în sinceritatea lui murdară. Hainele sale stăteau într-o grămadă lângă el, atât de curate pe lângă trupul său murdar, noroi întărit în jurul gleznelor, tăieturi şi julituri în jurul genunchilor şi mâinile murdare de sânge şi pământ. Se simţea privit, cercetat, examinat, dar cumva îi plăcea. În fond, alegerea fusese a lui. Păşi cu paşi timizi către porţile care se deshideau încet în faţa lui.

Gânduri de acum

Mă simt imponderabil într-un infinit de gânduri luminoase. Plutesc şi vreau să ating pământul, dar mă împiedic de limbile unui ceas cosmic care ticăie în neştire secunde pe care nimeni nu le ştie. Vreau să ating o stea şi o văd cum pulsează luminos sub degetul meu, o simt vibrând prin mine. Vreau să înghit în sec, dar simt un gust de lapte cosmic ce mă îmbie şi mă linişteşte. Am uitat de mult cum arată timpul, ce miros are efemeritatea. Sunt o bucată din eternitate, o fâşie astrală care se scurge ireversibil către un final fără final. Închid ochii şi mă las purtat de vânt necunoscut printre galaxii nebănuite. Nu văd urme de viaţă, dar o simt pulsând prin mine, lângă mine, în lumini licărind prin pleoapele închise în ritm sinusal şi adormind hipnotic simţurile.

Gânduri de acum

ştii, bunăoară, cât de mult îmi place să te văd fericită cum mânuieşti revista ofilită de definiţii şi cuvinte. azi, ieri, sau nu mai ştiu când, tu stăteai nervoasă şi…

În versuri

atâtea nopţi m-am înfruptat din ale tale buze voluptuoase, dar tu, amantă pasageră, ai plecat şi m-ai lăsat cu lecţii învăţate şi-amintiri frumoase.

În versuri