Author: <span>Alin Olaru</span>

Puterea lui e adunată în grumazul lui și înaintea lui țâșnește groaza.
Iov 41:22

Sunt față în față cu el. S-a ridicat în toată maiestatea sa schimonosită pufăind și încolăcindu-se în jurul a câteva vise sufocându-le. Mă privește adânc în ochi; îi simt focul în adâncul meu, simt cum sângele îmi clocotește, dar este prea târziu să mai dau înapoi. Mi-aș dori să am o sabie să i-o pot implanta în inima neagră și să îl văd zvârcolindu-se în durere și retrăgându-se muribund pe fundul mării negre ca de catran.

Mă simt imponderabil într-un infinit de gânduri luminoase. Plutesc și vreau să ating pământul, dar mă împiedic de limbile unui ceas cosmic care ticăie în neștire secunde pe care nimeni nu le știe. Vreau să ating o stea și o văd cum pulsează luminos sub degetul meu, o simt vibrând prin mine. Vreau să înghit în sec, dar simt un gust de lapte cosmic ce mă îmbie și mă liniștește. Am uitat de mult cum arată timpul, ce miros are efemeritatea. Sunt o bucată din eternitate, o fâșie astrală care se scurge ireversibil către un final fără final. Închid ochii și mă las purtat de vânt necunoscut printre galaxii nebănuite. Nu văd urme de viață, dar o simt pulsând prin mine, lângă mine, în lumini licărind prin pleoapele închise în ritm sinusal și adormind hipnotic simțurile.