Leviatan (II)

Pe pământ el nu-și află perechea și e făcut să nu cunoască frica. El se uită de sus la toți câți sunt puternici și este împărat peste toate fiarele sălbatice
Iov 41:33-34

Fiarele sălbatice… Le-am cunoscut pe multe dintre ele. Pe unele le-am domesticit și le-am învățat să îmi servească scopurile. Pe unele le-am înfrânt în bătălie, chiar dacă au apucat să muște din mine. Dar pe El nu îl pot înfrânge. El, arma lui Dumnezeu purtând pecetea Diavolului mă înconjoară, mă privește cu ură de sub adâncuri, mă așteaptă să mă întorc cu spatele ca să îmi apuce ceafa și în încleștare să mă doboare la pământ.

Aproape reușisem să îl îmblânzesc. Pufăind fum și scuipând pucioasă peste apa tulbure a gândirii părea că vrea să plece capul în fața mea, să îi pun ham și să-l subjug. De unde ai apărut tu, chip cioplit, nu știu, dar te-ai oprit în dreptul meu și mi-ai făcut semn să te urmez. Cu câteva cuvinte și o privire m-ai convins să slăbesc strânsoarea chingilor în care bestia încă se mai zbătea și care se întoarse în adâncuri. M-am întors și te-am urmat preț de câțiva pași. Mi-am lăsat garda jos.

Nici nu am realizat când ți-ai întors privirea către mine, în ochii tăi se oglindeau ochii Lui și am căzut. L-am simțit strângându-mi grumazul și am îngenuncheat pe marginea oceanului privind către apus. Nu mai erai. În urma ta, pădurile ardeau cu o flacără roșie, apocaliptică. De data asta El a câștigat. Nu mă va omorî, știe că viețile noastre sunt legate, simte asta, dar găsește plăcere în a mă tortura.

Am simțit strânsoarea slăbindu-se și i-am simțit repirația fierbinte în rana de pe gât, cauterizată, dureroasă, mirosind a fum. Nu am puterea de a mă ridica. Nu am puterea să mă întorc să îl privesc. De data asta, El a câștigat. Data viitoare, nu va mai fi așa ușor.

Be First to Comment

Leave a Reply