în culise

sângerez trăiri într-un pahar de vorbe goale
prin răni deschise ce-mi brăzdează trupul,
visez călătorind prin aurore boreale
cum mă întorc din nou la început,

același început de piesă magistrală
jucată mut în spatele cortinelor
cu actori dezbrăcați de orice îndoială
privindu-se în ochi, înțelegând.

și spectatorii toți, șacali înfometați
de a trăi prin noi senzații nemaiauzite,
scandează într-un glas: dansați!
iar noi îmbrățișăm, valsând, penumbre.

și tot pășind prin aurore boreale,
ne-am întâlnit pentru un ultim dans
ai cărui pași demult noi îi uitasem
și am ajuns să ne împiedicăm de pragul fals.

eu am căzut și m-am tăiat, tu mai puțin
și nici n-am apucat să mă ridic că dispărusei
și-am realizat că din paharul nostru plin
au mai rămas doar vorbele pe care le-am rostit

acolo, în culise.

Be First to Comment

Leave a Reply