Jind

Coardele infinite ale orchestrei universale vibrează prin urechile celor care au timp să asculte. Cântecul dulce al speranței infinitului reverberează prin timpane paralizate în fascinație. Razele soarelui la asfințit, ochii ființei adorate, o picătură de apă dintr-un ocean de vise, toate povești ale celor care au avut răbdarea de a asculta. Mărturii fericite născute din seva florii fericirii stoarsă pe un vârf de tulpină ruptă.

“Cine ești tu, oare, tu, cel care stai pe margine privind cu jind la Edenul nostru înfloritor, la pământul galeș din care răsar abundente fire verzi de iarbă crudă, tu, care din colțul tău întunecat de nori aprigi tânjești la ce au alții?”

Nu știam ce să răspund și m-am întors cu spatele, privind cu ochii goi la copacii despuiați de toamna amorțirii visurilor mărețe.

Be First to Comment

Leave a Reply