Destrămarea imperiilor

Un film celebru spunea odată că viața este precum o cutie cu bomboane de ciocolată… Niciodată nu știi ce vei nimeri. Dar vremea cutiilor cu bomboane-surpriză a apus demult. Stii foarte bine că dacă ai cumpărat cutia cu bomboane amărui, doar de acelea vei avea parte… Ocazional cu mici pauze dulci, probabil erori la calcule și gramaje.

Ați simțit vreodată acel miez dulce și siropos, atât de artificial și totuși atât de îmbietor din mijlocul învelișului amărui? Ați întâlnit vreodată acea persoană care să vă reitereze toata existența? Care să va ia fiecare celulă a corpului, să vi le rearanjeze, să vă transforme în alți oameni? O prezență alături de care îți simți viața completă și existența luminată?

Simțind cum în jurul ei imperiul se năruia, cum zidurile-i maiestuoase cădeau în mormane de moloz, până și Cleopatra și-a luat viața pentru a scăpa de umilința înfrângerii. Așa și inima noastră se închide în sine temătoare în fața celor ce vor veni, cuibărindu-se în unghere palide de vii amintiri, vărsând lacrimi de disperare în fața falnicului bastion al marilor speranțe năruit într-o mână de moloz, gustând veninul disperării și murind încet cu ochii umezi, privind înapoi la tot ce-a fost frumos.

Dar spre deosebire de efemera Cleopatra și neținând cont de experiența primordială a Evei ce a damnat o umanitate întreagă, inima renaște și merge agale cu mâna întinsă spre a se înfrupta din nou din fructul interzis ce-a năruit imperii.

Be First to Comment

Leave a Reply