Alcool

Stăm neclintiți, spânzurați asupra unei mese râncede plutind pe un nor de gânduri negre. Cu mâna tremurândă și ochii umeziți ridicăm paharul, mărturie tăcută a miilor de buze ce i-au sărutat marginea prăfuită și au sorbit din licoarea uitării. Urmând exemplul celor din-ainte sorbim o gură timidă și înghițim aproape în sec simțind cum aburul spirtos ne inundă gâtul, nările, gândurile și ființa.

Prin lichidul transparent ce dansează în unduiri subtile ne privim pe noi înșine. Dar cel ce ne priveste de dincolo este un alt om. Zâmbește parșiv, ne îmbie, ne cheamă, ne atrage. Iar ochii sticloși se opresc asupra lui cu o poftă hulpavă și fără să mai știm de noi ne trezim ducând paharul către buzele înmuiate în spirt distilat. Ne dorim cu ardoare să sorbim fericirea și bunădispoziția eului nostru de dincolo de suprafața fină a lichidului uitării.

Mirajul fericirii înecate într-o amețeală generală ne prinde puțin câte puțin. Ridicăm ochii de pe masa sleită și încercăm să țintuim barmanița mereu zâmbitoare, serviabilă, dar cu obrazul umbrit de lumina fadă a încăperii uitării colective. Camera se clatină ușor, dar reușim să ne găsim un echilibru într-un punct static, văzut numai de noi și dregând glasul răgușit de tăcerea gândurilor nerostite mai cerem un pahar. Și în doza proaspătă regăsim iarăși fața noastră ce ne privește. Ne cheamă, ne îmbie, ne atrage, dar zâmbetul i-a pierit. O față întristată îi ia locul. Pe figură i s-au ivit cearcănele îndoielii și ale gândurilor grele. Un ușor zâmbet ne încearcă. Lanțurile depresiei dispar în nesimțire și toate fețele dușmănoase ce până mai devreme ne înconjurau și ne rânjeau batjocoritor se pierd în nevăzut.

Zâmbim de fericire, zâmbim de ușurare, ne frecăm încheieturile slăbite și rănite de cătușele durerii. Ne vine să dansăm, să râdem, să împărțim tuturor bucuria pierderii supărărilor în păcura ignoranței momentane. Și totuși ne găsim tot țintuiți de scaun, tot privind țintă către aceeași tejghea erodată sub greutatea amintirilor uitate. Și mai cerem o porție de uitare… Pe fundul paharului privim și prin clarul rece al alcoolului ce dansează în unduiri subtile vedem praful grijilor și necazurilor risipindu-se într-o aparentă neființă. Și ființa noastră se complace într-o dulce feerie efemeră, o iluzie mincinoasă a unei vieți fără probleme…

Be First to Comment

Leave a Reply