Despărțire

Ce înseamnă dintr-o dată să pierzi tot ceea în ce ai crezut? Ce înseamnă ca printr-un simplu cuvânt, un simplu gest, o singură zvâcnire de nebunie să pui capăt unui capitol al vieții tale? Amânăm atât de mult momentul, sperând că nu va depinde de noi și totuși mereu rămânem singuri în fața aceleiași fatidice răscruci…

Este probabil cea mai dureroasă imagine să te uiți în ochii persoanei iubite în momentul în care dezlănțui un răvășitor “S-a terminat!”. Urmele zvâcnirilor unui plânset înăbușit, ultima zbatere a unei inimi îndrăgostite strivită în ghearele nemiloase ale finalului neașteptat. Fiecare mușchi al feței încleștat și parcă inima stă în loc… nemișcată, neauzită, adormită cu câteva momente înainte de a se rupe în două ca într-o fantezie suprarealistă. Fiecare moment de tăcere apasă greu și totuși expresia feței tale rămâne neclintită în fermitatea hotărârii luate și exprimate. Și totuși nimic pe dinăuntru nu pare să țină cu tine…

Și privirile se întâlnesc iar și iar într-o încleștare bizară între sfârșitul iminent și speranța unui nou început. O rugă nevorbită se întrețese ca totul să fie doar un vis urât, doar un moment de nebunie și totul în jur pare atât de ireal, atât de departe, rupt dintr-un univers paralel. Acolo unde doar două priviri se intersectează, unde nimic nu mai este adevărat și nimic nu mai contează. Și zvâcnirea unui puhoi de lacrimi se resimte stingherit și înfrânat într-o sforțare disperată. Mâinile se plimbă nervos asupra primului lucru întâlnit în cale, focul ultimelor clipe mistuie orice urmă de simțire și totul se calmează brusc…

Umbrele fade ale unei lumi care nu te interesează încep să prindă contur și simți priviri ațintite, voci străine purtând discuții și râzând în jurul tău. Și totuși nu-ți vine să crezi că totul a trecut. Privirea celuilalt este pierdută într-un spațiu străin. Încerci să îți imaginezi ce gândește, deși simți că universul lui s-a prăbușit într-un maldăr de moloz și praf. Cu inima sfâșiată deschizi gura, dar nu articulezi niciun cuvânt… Pur și simplu nu se poate. Și iubirea pe care tocmai ai negat-o din viață și din suflet dispare în depărtare. Se ridică de la masă și pleacă aruncând un rece “Pa!” care doare mai rău decât o mie de cuțite ce străpung sufletul fraged și nevinovat.

Te ridici și îți vezi de drum stingher și singur. Nu înțelegi nimic din lumea din jurul tău și te învârți într-o amețeală derutantă. Și nu îți vine să crezi că tocmai ai pus punct probabil unuia din cele mai frumoase capitole ale existenței tale… Cu doar un gest și un cuvânt totul a dispărut în amintire. Durerea nu iartă și nu contenește. Și niciodată nu îți vei ierta acest moment în care ai distrus ceea ce ai păstrat mai sfânt în viața ta. Iar acolo, în groapa fără de sfârșit se zbate dragostea uitată, despuiată și înfrigurată…

Be First to Comment

Leave a Reply